It is, isn't it! I remember the sound of rain drops, of butterfly wings, of blooming tulips,and the sound of petals falling from the almond tree . In the almond tree there is only one flower left.Inside it there is only one butterfly that is slowly spreading its wings in the morning sun.The flower shakes a bit, and the last rain drop in the world falls to the ground.But the drop will not touch the mud, even though the ground is so thirsty. Remember, it is the last rain drop in the world! Somebody catches it .Who could it be?Everyone wonders who caught the last rain drop in the world.It is the last red tulip in the world.The drop feels good and goes to sleep forever .The tulip blooms, all red and proud and soft and looks at the sun because that is the last morning of the world.

Who's the clown now?

We look at the clown and see ourselves - our hopes, dreams, fears, and virtues, our flaws and our process. Clowns show us how, as a species, we get into trouble - without ever meaning or wanting to - and how we sometimes stumble onto sublime solutions to our problems. The Fool has eyes to see, and heart to recognize. The Clown is the " puer aeternus" , the eternal child in all of us - the innocent who sees things as they really are and not as convention decrees, who can be counted on to tell us, in the loudest possible voice, that the emperor's not wearing any clothes. It is the part of us that has never grown up, that lives in the heart and in the moment, with no past to regret and no future to dread - the part that only wants to play, completely free of responsibility - and yet is willing and able to save the world if necessary. The clown takes everything literally and personally, questioning everything under the sun except itself, blithely flaunting the egg on its face and the heart on its sleeve. With the best of intentions and no thought of failure, it leaps naively into danger - getting knocked down over and over - but never failing to get up and try again. It is an embodiment of hope in the face of hopelessness, and possibility in the face of the impossible.

For a few days I floated somewhere above the clouds.For a few days I remembered about the grass, the trees , the sky. I liked to touch, to smell and to feel.There was a gentle wind that carried me far away to a beach with black sand and emerald waters.It was a dream.Dreams don’t last.I’m Psyche. I’ve lost the knowledge.I was there. Now I’m back.I used to talk, to think, to imagine.I’m in the dark all over again. I keep on rolling , never to rise, never to look up again, never to seek beyond what is there for everybody to see.

ganduri din mai 2007 Drum

si macul se intinde dupa inghetata

Drum lung dus si drum lung intors. obositor . dimineata racoare si maci multi pe marginea drumului, dupa pranz oameni de tot felul pe care e imposibil sa nu-i observi sau sa nu-i mirosi.

au fost copii multi, copii rai si copii colorati, copii buni si copii stersi. nu stiu care au fost mai cuminti.poate cei stersi pentru ca sunt obisnuiti sa nu zica nimic si sa nu fie bagati in seama.

o fata manca inghetata langa mine, iar cativa din ei, incolonati doi cate doi de femeile (paznicii) asupritoare si puse pe cearta, ramasesera cu privirea fixata pe inghetata roz si pe buzele si limba care jubilau. i-am zis fetei sa duca inghetata de acolo. s-a conformat. baietelul care privise cel mai intens nu era atent.se scarpina pe un picior.cand s-a intors, a avut un soc vazand ca inghetata a disparut si a cautat-o cu privirea de parca era a lui si fata plecase cu ea. apoi a uitat si a intrat.
la un spectacol i-am intrebat " Cum sa fac? Asa sau asa?" si le dadusem variantele. Mi-au raspuns senini " Asaaaa!"
mai sunt cateva drumuri si am terminat
mereu am vrut sa culeg maci de pe margine

ganduri din 18 iunie 2007 Joy of Life

s-a dus si partea asta de viata. incepe alta si nu stiu ce ma asteapta. pana la urma ce-mi doresc? ideea e ca nu am cautat niciodata sa stiu dinainte ce mi se pregateste.am asteptat si a fost mai bine.cateodata e frumos sa astepti. din toamna speram sa jucam intr-un teatru mare. astept si asta si stiu ca se va intampla. am muncit si ei au muncit si meritam, poate, asta.

timpul a trecut asa repede.

s-a dus si nu se mai intoarce. a fost frumos.

m-am gandit abia acum ce as fi putut spune pe scena aia cand ne-au dat un amarat de premiu. dar totusi un premiu. macar existam. ceilalti cu discurs de oscar. noi ne-am dat muti. trebuia sa spunem si noi asa :

"Multumim parintilor nostrii ca nu ne-au obligat sa ne facem doctori, desi stiau ca arta nu tine de foame, pentru ca avem asa o viata frumoasa!"

si e atat de adevarat , ca atunci cand imi tarasc bagajul pe peroanele garii si stiu ca ma duc sa joc intr-un oras in care nu am mai fost , doar cuvintele astea imi vin in cap - pentru ca avem asa o viata frumoasa!

si abia acum incepe

castraveti murati fara nimic

castraveti murati fara nimic. nothing fancy.down to earth. and back again.


like a big pizza pie, that's amore, un umar gol, a wet towel, un sarut pe tampla umeda, a dance in the attic. some withered flowers in a glass, a peach on a plate, yesterday's tears of happiness. gather them in a jar and make a spell -and just whisper never to end, never to end, never to end, never to end.

e praf peste tot! si norii astia ! am interzis norii! norilor, gata cu ploaia! GATA! GAta, am zis....gata..ga..! norul asta nu mai termina odata cu picaturile lui cu efect intarziat, parca-ar fi un pisacios batran.

mi-aduc aminte de un smochin care nu dadea rod!

mine.mine.mine. he's mine

Uitare

ce frumos mi se infatiseaza mie realitatea

Rodica Toth Poiata

S-a terminat facultatea! Ne-am despartit in aceeasi sala in care ne-am intalnit prima oara la admitere. cel putin asa zic ceilalti. eu nu-mi aduc aminte. am uitat.si voi mai uita.asa cum am uitat numele de familie al unor colegi din liceu. poate ca sunt eu uituca. toata lumea vorbeste de uitare zilele astea.sunt memoriile prea incarcate cu informatii, cu emotii, cu amintiri si cu planuri de viitor. plecam si uitam.

am fost alaturi de unii la inceput si am terminat cu ceilalti. asa sunt oamenii, ii cam bate vantul spre oamenii si locurile destinate lor. unii se mai ratacesc in ceata, altii renunta, obosesc si cad .

ganduri ce se inghesuie sa treaca primele prin minte si ........castiga detasat: "CE URMEAZA?"

UNDE, CUM si CAND vin sa-l felicite

reusise sa aduca lucruri atat de frumoase la suprafa
pe care ma straduisem sa le apas in jos, tot mai jos

eram slaba daca le vedeau

imi aduceam aminte de ele in vise si ganduri putine

am aratat tot si ma simteam mica
dar cea mare a zis ca nu

ea stie mai bine ce e bine

atunci am scapat din mana vasul cu picaturi adunate de pe petalele de lalele si flori de migdal

s-a spart si apa mi-a stropit picioarele mele si pe ale ei

dar nu i-a pasat
a amestecat apa in praf cu piciorul ca intr-un joc si a facut clei ud si parfumat
si a plecat
am rupt o bucata din poala rochiei unde o picatura de apa se imbibase in material
am impaturit-o si i-am trimis-o

o pastreaza si astazi intr-o cutie

din care atunci cand o deschide ies unul cate unul lucrurile din adancurile mele

Ce atata martipan!

martipan in ganduri, martipan pe degete, martipan pe buze, martipan in nas, martipan dupa ureche, martipan ascuns dupa genunchi , martipan in praf usor si verde albicios sub talpi, martipan in farfurie , martipan in pahar, martipan in pat, partipan sub pat, martipan pe lustra, martipan pe pereti, martipan in casa,martipan pe strazi, martipan in oameni, martipan in lume.

o lume de martipan, cu oamenii ei de martipan, care merg pe strazi din martipan si au case cu peretii de martipan si mobila lor e tot din martipan si ei beau numai martipan si mananca numai martipan si sunt mereu murdari de martipan pe maini si la gura si creierul lor de martipan se gandeste tot la martipan.

O cana mare de ceai englezesc cu miere. mi-am adus aminte de cateva lucruri.

invelitorile de plastic ale caietelor din scoala primara. erau albastre , rosii sau portocalii si mai mereu pline de mazgalituri de pix. niciodata nu stateau pe caiete! guma de sters in care infigeam stiloul pana nu mai scria.

amintiti-va ce aveati scris pe banca( desi se tot schimba) si micutele opere de arta pe care nimeni nu le pastreaza. doamna ne punea sa razuim cu o lama banca si sa o stergem cu spirt . asa disparea toata munca pe un an. cata cruzime! imi amortea fundul .

pachetelele erau ceva atat de frumos.mama nu reusea niciodata sa-mi faca un pachet bine impachetat. era si ea profesoara si se grabea. ale colegilor aratau atat de bine. sandra avea mereu niste chiftelute mici si perfecte, atat de gustoase, taiate in doua intre doua felii de paine unse cu unt. manca senvisul ( nu ne pasa cum se scrie atunci ) in pumn. adica era tot acoperit de mana. poate sa nu o vada ceilalti , poate sa nu ii cada firmituri. ma enerva.

mai stiti cate ghiozdane ati avut? cum scriati pe tabla? ce faceati in pauze? atatea pauze!!! franturi de viata vin peste mine, dar e greu sa le apuc si sa le tintuiesc ca sa le vad mai bine. alergam pe coridoare si desenam pe tabla. cand plecam acasa de la scoala urcam un deal ca sa ajung in cartierul in care locuiam. era frumos . pe o parte era curtea unui conac boieresc transformat in spital ( TBC) si era parc si padure de jos pana in varful dealului unde era cimitirul. era voie sa intri in parcul sa culegi flori si aduni nuci si ce mai gaseai pe acolo. erau veverite rosii si brune si sareau ca nebunele dintr-un pom in altul . era un cavou acolo, dupa ce treceai de bazinul din spatele conacului unde am mers mai tarziu, poate prin a sasea a saptea. nu puteai intra , dar usa de tabla era indoita si puteam sa ne uitam inauntru la piatra funerara. ni se parea ca se misca si tipam si fugeam. pe partea cealalta a drumului era casa "lu' baba nebuna". o casa sinistra, cu o curte murdara. baba avea capre pe care le plimba pe iarba de langa gardul conacului. avea si o nepoata pe care o trimitea cu caprele.stiam o poveste cum ca un copil a enervat-o si i-a taiat laba piciorului cu sapa . ne baga in sperieti si o ocoleam daca o vedeam pe strada. o chema Salomeea. mai sus era casa lu' Ariciu'. avea piscina si ne uitam cu jind peste gard.
ce ne mai bateam cu conuri imense din pinii de pe marginea drumului. era un drum salbatic, era plin de aventuri, poate chiar initiatic. mancam salcam , ne piscam cu niste frunze pe care le frecam in maini, faceam intrecere, ne bateam cu frunze toamna( erau mormane imense).
iarna il uram. ne frecau cu zapada. ii uram si pe ei. baietii de la noi ne mai aparau . rar. cand ajungeam la blocuri si treceam pe langa tomberon magia disparea. mergeam la teme. mi-am pierdut cheia de atatea ori! ieseati ,nu-i asa, in spatele blocului la joaca? Ascunsea, Atinsea,Ouatea,Ratele si Vanatorii, Tarile, Castelul, Sticluta cu otrava, Tara, Tara vrem ostasi, Sotron, Elastic, Cat e ceasu' Imparateasa....

MY SOUL

another life perhaps

my soul

my flesh

my mind

inside and outside again

no man can tell me that's not mine to be

10 minutes

Acum 10 minute ma gandeam doar la mine.

Stand up

priviti si altundeva decat spre propria fericire

Justify

listen.see.smell.feel.taste

Ii puneam in insectar

infasurata in somn.

sa nu mai aud. sa nu mai vad. sa nu mai miros. sa nu mai gust. sa nu mai ating. da, sa nu mai ating. somn si zbor infasurata in aripi de fluture fara sa ating nimic de teama sa nu-mi auda, sa nu-mi vada, sa nu-mi guste sau sa-mi traga pe nas praful straveziu. o poveste. aveam nevoie de-o poveste. incepe cu un fluture. se desfasoara inaintea ochilor mei in somn. el si povestea odata cu aripile lui dezmortite de incolacire.

am calcat pe fluturele ei. atunci m-am hotarat sa mi-l iau pe al meu.

fluturele sta in noi, infloreste si zboara .sta in noi de cand suntem mici si e si el mic. cand ne e teama ii e si lui teama si atunci ne falfaie in stomac. cateodata se plictiseste si moare fara sa ne anunte.

mi-am luat fluturele in pat si m-am invelit bine. mai intai am ascuns plasa in dulap

smile

uneori viata ne supune unor incercari. unii au probe mai grele altii mai usoare. unii le trec altii pierd. am trecut. tot felul de ganduri iti trec prin cap atunci cand astepti un rezultat. un baiat tanar de langa mine intra la tomografie altul la fel de tanar la RMN. cel de langa mine m-a ajutat sa deschid clapita aia afurisita de la bateria telefonului. o blocasem de nervi. am vrut sa-l intreb ca un copil " da pe tine unde te doare" si sa-l iau in brate si sa-i spun ca totul o sa fie bine. l-au luat sa se imbrace. mie tocmai imi fusese rusine inauntru. asistenta i-a spus sa se dezbrace si sa ramana in chiloti si cu halatul. halatul e camasuta aia penibila din filme, incheiata cu snurulete. m-am rugat sa ma cheme mai repede sa-mi spuna rezultatul ca sa nu se simta jenat daca il vad imbracat asa. m-a chemat. e bine. mi-a urat sanatate. am plecat cu plicul in mana si am plans pe strada usor sa nu ma vada cineva. la metrou m-am intalnit cu un cunoscut si am ras putin. cand am ajuns acasa am mai plans putin. e mai usor si vreau sa iau totul mai usor. sa ma mai opresc putin din iuresul in care am intrat. sa ma 0presc sa traiesc. am obosit sa alerg. am inceput prin niste pasi mai rari si cu capul gol de ganduri repezi. mai uit de griji si asa am timp sa mai rad putin. am fost nervoasa si rea cu cei din jurul meu. ei n-au nici o vina. te astepti sa te inteleaga desi nu stiu ce ai pe suflet. am mai uitat de griji putin si am mai castigat niste secunde , macar pentru un zambet. sunt fericita

back to normal

or is it just an ilussion

may it be

it was a dream

that goes on only when my eyes are closed. it brought peace to my soul and I wish it didn't end but it did. it had to end. real life chases away all the movie like stories.

blue bead and black beads and creme caramel

a drop of silence in an endless sea of noise

flavour and spice

Little drops of rain Little grains of sand Make the mighty ocean And the pleasant land Little notes that sing Little words that rhyme Make the mighty memories And the dreams of time
Never let a minute Lie there on the shelf For there may be in it All of life itself Little smiles of hope Little drops of tears Make this thing called love Go dancing down the years Little drops of rain Little rays of sun Make the hopeful rainbow
Glow for everyone

Unite

.

My favourite

TARANTINO

not for everybody

Just a wrong day

Ati avut vreodata senzatia ca ziua care se scurge secunda de secunda prin voi de cand ati deschis ochii si ati oprit alarma telefonului este o zi gresita? O zi gresita de undeva din planul zilelor stabilite de cineva. Ceva, o cifra, un calcul, o masina a dat o eroare si atunci lucrurile nu mai functioneaza cum trebuie. Pleci din casa si te simti ciudat. Parul nu sta cum trebuie, parca nici hainele nu sunt cele in care te simti bine , iar ziua se anunta a fi una lunga si grea. Surpriza! E chiar o zi gresita! Ai senzatia ca treaba nu merge bine si dai vina pe cineva. Factorul uman! El e cel mai predispus sa greseasca! Apoi lucrurile in care aveai incredere si pe care le stapaneai, incep sa cada, sa se rupa, sa se prabuseasca, sa-ti transforme clipele in momente penibile. Ceilalti nu simt nimic. Totul e ok de afara. Sunt destul de departe si nimic nu se transmite pana la ei. Dar tu simti si inauntrul tau totul creste, dospeste si se mareste.N-ai scapat. Nici vorba. Urmeaza punctul culminant! Cand ne e greu, sunam si vorbim cu cineva! E , iata ca pentru cineva, ziua ta gresita e o zi buna. Are un telefon nou. Al tau. Cine esti si unde ai plecat cu instrumentul de alinat sufletul? Te resemnezi. Greseala! Cand crezi ca tot ce era rau s-a intamplat, o masina arunca noroi pe tine ca-n filmele proaste! Va jur ca am privit in jur si-n jos si-n sus apoi, si m-am gandit ca cineva isi bate joc de mine! Asa e El! Trebuie sa rada si El cateodata! Si eu care credeam ca s-a distrat la spectacol...

Si cateodata rade altfel

The stars are always there

hope is all we have

Purple Life

Mommy, do you have my purple wings?
Your purple wings?
Yes Mommy my purple wings,
I need them.
No my dear,
You don’t have purple wings.
Can you make me purple wings, Mommy?
Sure honey, but why do you need them?
I need my purple wings to fly to the sky

FUBAR

Nimic nu mai e cum era Totul se intoarce impotriva

Nu mai stiu sa joc, nu mai stiu sa cant, nu mai stiu sa rad

Am plans cu lacrimile unui crocodil. A venit, m-a muscat si le-a luat inapoi.

Ce crocodil crud!

O sa renunt sa ma mai plimb pe malul apei. Din zmarcurile ei ies tot felul de creaturi care iti ofera cu dragoste lacrimile lor sa plangi cu ochii tai uscati. Imediat cum ai plans si ti-ai racorit ochii le aduna repede. Se scufunda inapoi in valtoarea de unde s-au ridicat si iti fac in ciuda.

ALICE SI FOTOGRAFIA DELL'ARTE IN CLUBUL TARANULUI

ALICE SE JOACA MARTI, 11 AUGUST,

TOT IN CLUBUL TARANULUI DE LA ORA 21.00.

DRINK ME ! EAT ME! SEE ME!

Unde suntem si spre ce ne indreptam? Mi-e dor de o zi .... goala si nestingherita. O zi in care sa traiesc , sa rad, sa simt si sa nu-mi pese. Ziua asta e atat de departe, acolo , cu noroi pe picioare si fructe peste tot.