E mai intim aici, e mai liniste. Parca esti totusi la tine pe canapea, cu o carte in mana si o cana de ceai pe cosul de rachita de alaturi. Ufff, pot sa respir. Nebunia aia plina de oameni iti zapaceste mintile. E ca un drog.... un drog necesar pentru a supravietui din punct de vedere artistic. Mamma mia ... ce lume nebuna. Se cearta toti la telefon mobil in autobuz, pe strada, acasa. Mi-e dor de campie, soare si caruta! Voi pleca ...sunt sigura de asta intr-o calatorie lunga .. doar pentru mine.

Rudolf Nureyev

privire in gradina interzisa

am aruncat o privire in interior si am vazut ca intotdeauna e ceva mai mult acolo, ceva ce nu-ti poti imagina, ceva ce depaseste asteptarile, ceva ce te surprinde atat de tare incat vrei sa te uiti inca o data si sa vezi mai mult si mai mult si mai mult.
ne mintim.
aruncam in gradina ca intr-o debara incuiata tot ceea ce nu putem cuprinde cu mintea intr-un moment anume al vietii. aruncam oameni cu starile lor pe care nu le putem intelege, aruncam clipe prea puternice sa le putem ingurgita, aruncam sentimente de ura, frustrare, durere , aruncam speranta, aruncam pacea, aruncam linistea, aruncam iubire.
tot ce aruncam in gradina ia .... o forma iar oamenii raman ca o hartie de calc. aleile gradinii sunt pline de oameni transparenti si forme nedefinite care se plimba aiurea .

cateodata gradina se zguduie si zidul se crapa. atunci, prin crapatura formele si oamenii sunt trasi afara si devin materie vascoasa care invaluie mintea si impaienjeneste ochii .

ce-ar fi sa
faceti curat si sa reparati crapaturile ?
fara frica

It is, isn't it! I remember the sound of rain drops, of butterfly wings, of blooming tulips,and the sound of petals falling from the almond tree . In the almond tree there is only one flower left.Inside it there is only one butterfly that is slowly spreading its wings in the morning sun.The flower shakes a bit, and the last rain drop in the world falls to the ground.But the drop will not touch the mud, even though the ground is so thirsty. Remember, it is the last rain drop in the world! Somebody catches it .Who could it be?Everyone wonders who caught the last rain drop in the world.It is the last red tulip in the world.The drop feels good and goes to sleep forever .The tulip blooms, all red and proud and soft and looks at the sun because that is the last morning of the world.

Who's the clown now?

We look at the clown and see ourselves - our hopes, dreams, fears, and virtues, our flaws and our process. Clowns show us how, as a species, we get into trouble - without ever meaning or wanting to - and how we sometimes stumble onto sublime solutions to our problems. The Fool has eyes to see, and heart to recognize. The Clown is the " puer aeternus" , the eternal child in all of us - the innocent who sees things as they really are and not as convention decrees, who can be counted on to tell us, in the loudest possible voice, that the emperor's not wearing any clothes. It is the part of us that has never grown up, that lives in the heart and in the moment, with no past to regret and no future to dread - the part that only wants to play, completely free of responsibility - and yet is willing and able to save the world if necessary. The clown takes everything literally and personally, questioning everything under the sun except itself, blithely flaunting the egg on its face and the heart on its sleeve. With the best of intentions and no thought of failure, it leaps naively into danger - getting knocked down over and over - but never failing to get up and try again. It is an embodiment of hope in the face of hopelessness, and possibility in the face of the impossible.

For a few days I floated somewhere above the clouds.For a few days I remembered about the grass, the trees , the sky. I liked to touch, to smell and to feel.There was a gentle wind that carried me far away to a beach with black sand and emerald waters.It was a dream.Dreams don’t last.I’m Psyche. I’ve lost the knowledge.I was there. Now I’m back.I used to talk, to think, to imagine.I’m in the dark all over again. I keep on rolling , never to rise, never to look up again, never to seek beyond what is there for everybody to see.

ganduri din mai 2007 Drum

si macul se intinde dupa inghetata

Drum lung dus si drum lung intors. obositor . dimineata racoare si maci multi pe marginea drumului, dupa pranz oameni de tot felul pe care e imposibil sa nu-i observi sau sa nu-i mirosi.

au fost copii multi, copii rai si copii colorati, copii buni si copii stersi. nu stiu care au fost mai cuminti.poate cei stersi pentru ca sunt obisnuiti sa nu zica nimic si sa nu fie bagati in seama.

o fata manca inghetata langa mine, iar cativa din ei, incolonati doi cate doi de femeile (paznicii) asupritoare si puse pe cearta, ramasesera cu privirea fixata pe inghetata roz si pe buzele si limba care jubilau. i-am zis fetei sa duca inghetata de acolo. s-a conformat. baietelul care privise cel mai intens nu era atent.se scarpina pe un picior.cand s-a intors, a avut un soc vazand ca inghetata a disparut si a cautat-o cu privirea de parca era a lui si fata plecase cu ea. apoi a uitat si a intrat.
la un spectacol i-am intrebat " Cum sa fac? Asa sau asa?" si le dadusem variantele. Mi-au raspuns senini " Asaaaa!"
mai sunt cateva drumuri si am terminat
mereu am vrut sa culeg maci de pe margine

ganduri din 18 iunie 2007 Joy of Life

s-a dus si partea asta de viata. incepe alta si nu stiu ce ma asteapta. pana la urma ce-mi doresc? ideea e ca nu am cautat niciodata sa stiu dinainte ce mi se pregateste.am asteptat si a fost mai bine.cateodata e frumos sa astepti. din toamna speram sa jucam intr-un teatru mare. astept si asta si stiu ca se va intampla. am muncit si ei au muncit si meritam, poate, asta.

timpul a trecut asa repede.

s-a dus si nu se mai intoarce. a fost frumos.

m-am gandit abia acum ce as fi putut spune pe scena aia cand ne-au dat un amarat de premiu. dar totusi un premiu. macar existam. ceilalti cu discurs de oscar. noi ne-am dat muti. trebuia sa spunem si noi asa :

"Multumim parintilor nostrii ca nu ne-au obligat sa ne facem doctori, desi stiau ca arta nu tine de foame, pentru ca avem asa o viata frumoasa!"

si e atat de adevarat , ca atunci cand imi tarasc bagajul pe peroanele garii si stiu ca ma duc sa joc intr-un oras in care nu am mai fost , doar cuvintele astea imi vin in cap - pentru ca avem asa o viata frumoasa!

si abia acum incepe

castraveti murati fara nimic

castraveti murati fara nimic. nothing fancy.down to earth. and back again.


like a big pizza pie, that's amore, un umar gol, a wet towel, un sarut pe tampla umeda, a dance in the attic. some withered flowers in a glass, a peach on a plate, yesterday's tears of happiness. gather them in a jar and make a spell -and just whisper never to end, never to end, never to end, never to end.

e praf peste tot! si norii astia ! am interzis norii! norilor, gata cu ploaia! GATA! GAta, am zis....gata..ga..! norul asta nu mai termina odata cu picaturile lui cu efect intarziat, parca-ar fi un pisacios batran.

mi-aduc aminte de un smochin care nu dadea rod!

mine.mine.mine. he's mine

Uitare

ce frumos mi se infatiseaza mie realitatea

Rodica Toth Poiata

S-a terminat facultatea! Ne-am despartit in aceeasi sala in care ne-am intalnit prima oara la admitere. cel putin asa zic ceilalti. eu nu-mi aduc aminte. am uitat.si voi mai uita.asa cum am uitat numele de familie al unor colegi din liceu. poate ca sunt eu uituca. toata lumea vorbeste de uitare zilele astea.sunt memoriile prea incarcate cu informatii, cu emotii, cu amintiri si cu planuri de viitor. plecam si uitam.

am fost alaturi de unii la inceput si am terminat cu ceilalti. asa sunt oamenii, ii cam bate vantul spre oamenii si locurile destinate lor. unii se mai ratacesc in ceata, altii renunta, obosesc si cad .

ganduri ce se inghesuie sa treaca primele prin minte si ........castiga detasat: "CE URMEAZA?"

UNDE, CUM si CAND vin sa-l felicite