reusise sa aduca lucruri atat de frumoase la suprafa
pe care ma straduisem sa le apas in jos, tot mai jos
eram slaba daca le vedeau
imi aduceam aminte de ele in vise si ganduri putine
am aratat tot si ma simteam mica
dar cea mare a zis ca nu
ea stie mai bine ce e bine
atunci am scapat din mana vasul cu picaturi adunate de pe petalele de lalele si flori de migdal
s-a spart si apa mi-a stropit picioarele mele si pe ale ei
dar nu i-a pasata amestecat apa in praf cu piciorul ca intr-un joc si a facut clei ud si parfumat
si a plecat
am rupt o bucata din poala rochiei unde o picatura de apa se imbibase in material
am impaturit-o si i-am trimis-o
o pastreaza si astazi intr-o cutie
din care atunci cand o deschide ies unul cate unul lucrurile din adancurile mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu